Zincul este indispensabil pentru plante. El este absorbit de acestea din mediul de viata, sub forma de ioni. El este raspandit la plantele inferioare (alge si ciuperci) si la plantele superioare. Zincul intra in structura chimica a enzimelor carbohidraza, fosfataza si numeroase dehiodrogenaze. O buna aprovizionare cu Zn favorizeaza cresterea continutului de triptofan, precursor cunoscut al auxinei, iar ca urmare este influentata favorabil prezenta auxinei in planta.Zincul mareste continutul de zahar solubil, are actiune asupra vascozitatii protoplasmei, pe seama scaderii continutului de apa libera.
Carenta lui in corpul plantelor se manifesta prin reducerea cresterii plantelor, dispunerea in rozeta a ramurilor si frunzelor terminale, patarea cu galben a frunzelor. Vita de vie, inul, hameiul, ricinul si porumbul sunt sensibile la lipsa din nutritie a zincului. Graul, secara, ovazul si mazarea sunt mai putin sensibile. Excesul de zinc este toxic, plantele raman mici, cu manifestari de cloroza. Comportarea lor este diferita, porumbul este rezistent la un continut ridicat, cartoful este foarte sensibil la conditii asemanatoare. Suplimentarea lui se face din Chelatul de pe toate fazele de vegetatie a plantei.